Poluarea din Hawaii le provoacă țestoaselor marine tumori mortale
Fibropapilomatoza: o amenințare mortală pentru țestoasele marine verzi
În apele din jurul Hawaii, țestoasele marine verzi aflate pe cale de dispariție se confruntă cu o amenințare mortală: fibropapilomatoza, o boală care provoacă apariția de tumori pe fețele, înotătoarele și organele lor interne. Această boală este o cauză principală de deces pentru țestoase, iar oamenii de știință au descoperit recent că scurgerea de azot din orașe și ferme declanșează focare ale bolii.
Scurgerea de azot și creșterea algelor
Scurgerea de azot din activitățile umane, cum ar fi utilizarea îngrășămintelor și evacuarea apelor uzate, ajunge în ocean și determină creșterea rapidă a algelor. Țestoasele mănâncă alge și, atunci când consumă alge care au fost expuse la niveluri ridicate de azot, ele ingerează cantități mari de arginină, un aminoacid care susține creșterea virusului care cauzează fibropapilomatoza.
Rolul argininei în fibropapilomatoză
Arginina este un nutrient esențial pentru virusul care cauzează fibropapilomatoza. Cu cât o țestoasă consumă mai multă arginină, cu atât este mai probabil să dezvolte boala. Cercetătorii au descoperit că țestoasele cu fibropapilomatoză au niveluri mai ridicate de arginină în sânge și țesuturi decât țestoasele sănătoase.
Alți factori care contribuie la fibropapilomatoză
În afară de arginină, alți factori pot contribui, de asemenea, la dezvoltarea fibropapilomatozei la țestoasele marine. Acești factori includ:
- Prolină și glicină: Aceste molecule, care se găsesc în mod obișnuit în țesutul canceros uman, au fost găsite, de asemenea, în niveluri ridicate la țestoasele cu fibropapilomatoză.
- Suprimarea sistemului imunitar: Poluarea și alți factori de stres din mediu pot slăbi sistemul imunitar al țestoaselor, făcându-le mai susceptibile la fibropapilomatoză.
- Factori genetici: Unele țestoase pot fi mai predispuse genetic la dezvoltarea fibropapilomatozei decât altele.
Impactul scurgerii de azot asupra țestoaselor
Legătura dintre scurgerea de azot și fibropapilomatoza la țestoasele marine devine din ce în ce mai clară. Studiile au arătat că țestoasele care trăiesc în zone cu concentrații mai mari de azot în apă sunt mai predispuse să dezvolte boala. Acest lucru sugerează că reducerea scurgerii de azot ar putea ajuta la protejarea țestoaselor de fibropapilomatoză.
Strategii pentru reducerea scurgerii de azot
Există o serie de strategii care pot fi implementate pentru a reduce scurgerea de azot și pentru a proteja țestoasele marine de fibropapilomatoză. Aceste strategii includ:
- Îmbunătățirea tratării apelor uzate: Modernizarea stațiilor de tratare a apelor uzate pentru a elimina mai mult azot din apele uzate înainte de a fi deversate în ocean.
- Reducerea utilizării îngrășămintelor: Utilizarea îngrășămintelor în mod mai eficient și reducerea cantității de îngrășământ aplicată culturilor.
- Restaurarea zonelor umede: Zonele umede acționează ca filtre naturale care elimină azotul din apă înainte de a ajunge în ocean. Restaurarea zonelor umede poate ajuta la reducerea scurgerii de azot.
- Educarea publicului: Creșterea gradului de conștientizare cu privire la impactul scurgerii de azot asupra țestoaselor marine și încurajarea oamenilor să ia măsuri pentru a-și reduce amprenta de azot.
Concluzie
Fibropapilomatoza este o amenințare serioasă pentru țestoasele marine verzi din Hawaii. Scurgerea de azot din activitățile umane este un factor important care contribuie la boală. Prin reducerea scurgerii de azot, putem ajuta la protejarea țestoaselor marine și la asigurarea supraviețuirii lor în apele din Hawaii.